Volumul Colecționarul de sarmale și alte povestiri culinare este disponibil pentru precomandă și ajunge la dumneavoastră în prima jumătate a lunii decembrie. Puteți precomanda cartea aici. Până atunci puteți citi cuvântul înainte:
Regulile spun că nu trebuie să încep cu o negație, dar e musai să rezolv treaba asta încă de la început: NU este o carte despre sarmale, așa cum nici Curatorul de zacuscă nu a fost doar despre zacuscă. Partea bună e că avem și din unele, și din celelalte. Și, NU, nu e nici acea carte despre care tot vorbesc: Enciclopedia universală a sarmalelor. Aceleia încă nu i-a venit timpul, adică îmi lipsesc multe mii de euro pentru cercetare și vreo câteva luni ca să o termin. Nu vă faceți griji, o să aflați când o să fie cazul.
Colecționarul de sarmale e un titlu ca oricare altul, inspirat sau nu, pentru o antologie de texte gastronomice. Nu e nici fentă de marketing – dimpotrivă –, nici inducere în eroare, ci o metaforă de care m-am îndrăgostit, iar eu sunt genul care are idei puține și fixe. Este, așa cum a fost și în cazul cărții precedente, titlul unui articol din Dilema veche și cel care mi s-a părut cel mai potrivit pentru această copertă. Dacă era o carte doar cu texte de opinie, l-aș fi rugat pe Radu Paraschivescu să îmi cedeze drepturile pe superba formulare „mâncăruri și mâncărimi”.
Colecționarul de sarmale este, așa cum am scris peste tot, o culegere de texte despre gastronomie publicate în ultimii șapte-opt ani prin diferite medii. Nu sunt toate, deși așa pare la cât de groasă e cartea. Poate nu-s nici cele mai reușite dintre ele, dar e o selecție.. Habar nu am dacă am scris mult sau prost ori mult și prost. Știu sigur că mai am mult de scris și că încerc să o fac din ce în ce mai bine. O parte din texte, zic eu că nu foarte multe, apar și în Curatorul de zacuscă, dar cred că se potrivesc și aici. Sper că nu o să credeți că m-am autoplagiat de dragul grosimii unei cărți material mai există, dar unele articole poate merită recitite și în alt context.
Colecționarul de sarmale e expresia fixațiilor mele, a temelor predilecte. Sunt pasaje întregi în care mă repet și sper să nu mi-o luați în nume de rău. Unele lucruri trebuie (sau doar eu consider asta) repetate și/sau comunicate pe toate căile posibile. Unul se referă la identitatea noastră gastronomică, alta la autorarism culinar. Dacă mă știți, știți și de ele… 😀
Adunând, selectând și recitind textele din această carte mi-am dat seama că am scris destul de mult și, deopotrivă, foarte puțin. Sunt atât de multe informații care lipsesc, subiecte neabordate, idei nedezvoltate sau doar parțial dezbătute, încât îmi dau seama că sunt doar cu un pas în față și nu mi-s Neil Armstrong. Sper ca apariția editorială să fie un șut în fund, încât să am doi pași în față. Maratonul e doar la început. Mai mult, mi-am dat seama că în ultimii doi ani am scris mai mult decât am citit. Cercetare online fac zilnic, ba chiar mi se întâmplă să fiu și temeinic câteodată :D, dar sunt multe cărți adunate prin casă ale căror coperte mă judecă din rafturi. Și asta în condițiile în care coșul meu de cumpărături de pe Amazon costă vreo mie de euro și nu îndrăznesc să apăs „comandă”. Sper să am confortul, răgazul, cheful și chiar ambiția de a-mi relua tabieturile de lectură.
Colecționarul de sarmale este o carte inegală. Textele au fost adaptate cerințelor editoriale ale publicațiilor sau site-urilor care le-au găzduit în primă fază. Și publicul-țintă e diferit, așa că nu doar lungimea, complexitatea și modul de abordare sunt incomparabile, ci și alegerea subiectelor, motiv pentru care am simțit nevoia de a le pune pe diferite căprării, încât să am senzația că unele capitole sunt conceptuale.
Acum, că am scăpat de cartea asta, mă pot întoarce la celelalte proiecte editoriale și aici mă refer la cele pe care le am deja în minte – nu de alta, dar prin iunie nici cartea asta nu era programată. De exemplu, scriu acest text după o rundă de discuții cu ChatGPT pentru volumul: Gastronomatrice – discuții culinare cu IA, care este o carte experiment. E mai mult despre 2023 decât despre gastronomie, e mai mult despre viitor decât despre trecut. Urmează Pe culmile mahmurelii – o istorie a ciorbei de burtă și nu numai, o cercetare care a pornit de la un articol care părea că nu se mai sfârșește. E un pariu pe care se pare că îl câștig: multe zeci de pagini dedicate unui singur preparat ar trebui să dovedească atât complexitatea domeniului, cât și alonja posibilităților. Mi-aș mai dori să editez o carte cu interviurile din podcastul Amintiri gustoase – sunt deja trei ani de când sunt gazda acestor discuții și cred că o extensie în formă clasică e binevenită. Aștept să mai pun carne pe proiectul #balkanstastesandmore alături de colegul Cristian Iohan Ștefănescu. În mod normal, prin 2025 ar trebui să publicăm una, două (cel puțin) cărți despre treaba asta: un jurnal de călătorie în Balcani și un studiu regional de gastronomie comparată; momentan strângem mii de kilometri, experiențe și sute de cevapcici gustați. Acestora le adaug alte două proiecte editoriale – unul cu Adriana Sohodoleanu, altul cu Cezar Ioan – despre care nu doar că nu sunt mandatat să le devoalez, dar nici nu au trecut încă de faza incipientă: ideea. Ar mai fi și Indexul potențialelor branduri culinare locale (titlu provizoriu), un alt proiect gândit împreună cu cei doi mai sus menționați și nu în ultimul rând Enciclopedia Universală a sarmalelor… Pare că am destulă treabă. În cazul în care doriți să sprijiniți treburile acestea, nu vă sfiiți să îmi scrieți pe cosmin.dragomir@gastroart.ro.
Aș vrea ca pe această cale să le mulțumesc și celor care într-un mod sau altul au ajutat această carte, de multe ori chiar și prin căi nebănuite: Ioana, Adriana, Oana, Nicoleta, Mihnea, Cezar și Iohan.
Romanian 
English 