Tomatele, cunoscute științific sub numele de Solanum lycopersicum, au o istorie lungă și fascinantă. Originare din regiunile muntoase ale Americii de Sud, în special din zona actualei Peru și Ecuador, tomatele au fost cultivate pentru prima dată de civilizațiile antice din America Centrală și de Sud. Aztecii (Mexicul de astăzi) și alte popoare mezoamericane le-au integrat în dieta lor cu mult înainte de sosirea europenilor.
Se crede că planta a fost domesticită cu aproximativ 2500 de ani în urmă și a fost numită „xitomatl” în limba nahuatl a aztecilor, ceea ce înseamnă „fruct cu burduf plin”. Tomatele au fost aduse în Europa de exploratori spanioli în secolul al XVI-lea, unde au fost inițial întâmpinate cu suspiciune și au fost cultivate ca plante ornamentale datorită frunzelor și fructelor lor atractive.
În secolul al XVI-lea, tomatele (Solanum lycopersicum) au fost introduse în Europa de către exploratorii spanioli, după ce au descoperit aceste fructe în Lumea Nouă. Totuși, la sosirea în Europa, tomatele nu au fost primite cu entuziasm culinar, ci au fost privite cu suspiciune și chiar considerate otrăvitoare.
O percepție întunecată: de la otrăvitoare la ornamentale
Când au ajuns pentru prima dată în Europa, tomatele erau cunoscute sub numele de „pomi d’oro” în Italia și „pommes d’amour” în Franța, ceea ce se traduce prin „mere de aur” și, respectiv, „mere ale dragostei”. Aspectul lor colorat și neobișnuit le-a făcut să fie considerate mai degrabă plante ornamentale decât surse de hrană.
Motivele pentru care tomatele erau considerate otrăvitoare:
- Legătura cu familia Solanaceelor:
- Tomatele aparțin familiei Solanaceelor, la fel ca și alte plante cunoscute pentru toxicitatea lor, cum ar fi mătrăguna (Atropa belladonna) și mandragora (Mandragora officinarum). Această asociere a alimentat temerile că tomatele ar putea fi otrăvitoare.
- Interacțiunea cu vesela din plumb:
- Vesela din plumb era comună în Europa și, când tomatele erau preparate sau servite pe farfurii de plumb, aciditatea lor ridicată provoca scurgerea plumbului în mâncare, ceea ce ducea la otrăviri cu plumb. Această combinație a contribuit la reputația negativă a tomatelor.
- Cunoștințele limitate despre plantele nou-introduse:
- În acea perioadă, europenii aveau cunoștințe limitate despre plantele aduse din Lumea Nouă și erau adesea reticenți în a le consuma până când efectele lor erau bine cunoscute și studiate.
Utilizarea ornamentală a tomatelor
Pe măsură ce au devenit tot mai răspândite, tomatele au fost cultivate în grădinile nobilimii europene ca plante ornamentale datorită frunzelor lor atrăgătoare și fructelor colorate. Ele erau adesea folosite pentru decorarea grădinilor și a caselor, dar rareori consumate. În Italia, spre exemplu, ele au fost inițial cultivate în grădinile aristocratice și folosite pentru a adăuga un strop de exotism și culoare în peisajele lor.
Italia: pionierii bucătăriei cu tomate
Transformarea percepției tomatelor a început în Italia, unde, treptat, au fost integrate în gastronomie. Datorită influenței climatelor calde și a solurilor fertile din regiuni precum Napoli și Sicilia, tomatele s-au dezvoltat cu ușurință și au început să fie folosite în diverse rețete.
- Sosul de Roșii: Primele mențiuni ale utilizării tomatelor în sosuri apar în secolul al XVII-lea. Italia a devenit centrul revoluției culinare a tomatelor, dezvoltând sosuri și paste pe bază de tomate, care au devenit rapid faimoase.
- Pizza: Tomatele au fost integrate în pizza napoletană în secolul al XVIII-lea, contribuind la crearea unuia dintre cele mai emblematice feluri de mâncare italiene.
În Franța și alte părți ale Europei, tomatele au avut o perioadă mai îndelungată de acceptare. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, ele erau încă întâmpinate cu reticență, dar au început treptat să fie integrate în bucătăria franceză, în special în Provence, unde au fost utilizate în rețete precum ratatouille.
Pe măsură ce cultivatorii au început să îmbunătățească soiurile de tomate, selectând pentru gust, textură și rezistență la boli, tomatele au devenit tot mai apreciate. Au fost dezvoltate numeroase soiuri care erau mai puțin acide și aveau gusturi și arome mai plăcute.
Exploratorii, bucătarii și oamenii de știință au jucat un rol crucial în educarea publicului despre siguranța și beneficiile tomatelor. Experimentele culinare și creșterea interesului pentru plantele noi au contribuit la eliminarea temerilor inițiale. Astăzi, tomatele sunt una dintre cele mai consumate și apreciate legume (deși botanic ele sunt fructe) din lume. Sunt o parte integrantă a bucătăriilor din întreaga lume, fiind folosite în salate, supe, sosuri, paste, pizza și multe alte preparate. Tomatele au evoluat de la a fi considerate otrăvitoare și folosite doar pentru decor la a fi un aliment de bază esențial în dietele moderne.
Există peste 10.000 de varietăți de tomate
Există o gamă vastă de tipuri de tomate, fiecare cu propriile sale caracteristici unice în ceea ce privește forma, dimensiunea, culoarea și gustul. Iată câteva dintre cele mai cunoscute tipuri de tomate:
1. Tomate Cherry
- Descriere: Mici și rotunde, tomate cherry au o dimensiune similară cu cea a cireșelor.
- Culoare: Pot fi roșii, galbene, portocalii sau chiar negre.
- Utilizare: Sunt adesea folosite în salate, ca gustări sau la decorarea felurilor de mâncare datorită dulceaței lor intense.
2. Tomate Roma (Plum)
- Descriere: Alungite și ovale, tomate Roma au puține semințe și o textură densă.
- Culoare: De obicei roșii sau galbene.
- Utilizare: Sunt ideale pentru sosuri, paste și conserve datorită consistenței lor solide.
3. Tomate Beefsteak
- Descriere: Mari și suculente, tomate beefsteak pot cântări câteva sute de grame fiecare.
- Culoare: Pot fi roșii, galbene, roz sau verzi.
- Utilizare: Perfecte pentru sandvișuri și felii groase în salate datorită gustului lor bogat.
4. Tomate Heirloom
- Descriere: Sunt varietăți vechi, neîmbunătățite genetic, cunoscute pentru aspectul și gustul lor autentic.
- Culoare: Disponibile într-o paletă largă de culori, inclusiv roșu, galben, violet, verde și dungate.
- Utilizare: Folosite pentru gustul lor complex și atractivitatea vizuală în salate și gătit.
5. Tomate Grape
- Descriere: Asemănătoare cu tomate cherry, dar mai mici și mai alungite.
- Culoare: Roșii sau galbene.
- Utilizare: Folosite în salate sau ca gustări datorită gustului lor dulce și texturii crocante.
6. Tomate de varietate nouă
- Descriere: Varietățile noi sunt create prin încrucișări selective pentru a obține caracteristici specifice, cum ar fi rezistența la boli, gustul îmbunătățit sau culori neobișnuite.
- Culoare: Pot varia foarte mult.
- Utilizare: Folosite în funcție de caracteristicile specifice ale fiecărei varietăți.
Tomatele sunt extrem de versatile în bucătărie, folosite în numeroase preparate de la salate proaspete și supe, la sosuri complexe și conserve. Pe lângă utilizările lor culinare, tomatele sunt o sursă bogată de nutrienți, inclusiv vitamina C, vitamina K, potasiu și licopen, un antioxidant puternic asociat cu beneficii pentru sănătatea cardiovasculară și prevenirea anumitor tipuri de cancer.
Soiuri românești & puțină istorie
Tomatele au devenit un element central al bucătăriei românești, fiind folosite în diverse preparate de la salate la supe și conserve. În România, tradiția cultivării tomatelor nu este atât îndelungată. Pe timpuri ele erau cunoscute sub denumirea de pătlăgele roșii și erau cultivate în grădini. După reformele Agricole comuniste tomatele au început să fie cultivate la scară largă devenind unul dintre simbolurile horticulturii autohtone. Stațiunile de cercetări din România au creat mai multe soiuri de tomate, unele dintre ele fiind foarte apreciate.
1. Tomata Inimă de Bou
- Descriere: Tomatele Inimă de Bou sunt recunoscute pentru forma lor mare, inegală și carnea fermă, cu puține semințe.
- Culoare: Roșu intens.
- Gust: Dulce și suculent, perfect pentru salate și preparate proaspete.
- Caracteristici: Acestea sunt unele dintre cele mai populare tomate în România datorită gustului lor intens și versatilității în bucătărie.
- Utilizare: Salate, sosuri, consum proaspăt.
2. Tomata Buzău 1600
- Descriere: Un soi creat la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, recunoscut pentru productivitatea sa și rezistența la boli.
- Culoare: Roșu aprins.
- Gust: Echilibrat, cu un conținut ridicat de zahăr și aciditate moderată.
- Caracteristici: Aceste tomate sunt apreciate pentru fructele lor uniforme și perioada lungă de producție.
- Utilizare: Consumul proaspăt, conserve, sosuri.
3. Tomata Darsirius
- Descriere: Soi cu creștere determinată, potrivit pentru cultivarea în grădini și sere.
- Culoare: Roșu strălucitor.
- Gust: Proaspăt, ușor dulceag.
- Caracteristici: Tomatele Darsirius sunt cunoscute pentru productivitatea ridicată și rezistența la condiții adverse.
- Utilizare: Sosuri, salate, consum proaspăt.
4. Tomata Aurora
- Descriere: Un soi cu creștere determinată, cunoscut pentru maturarea timpurie și fructele sale uniforme.
- Culoare: Roșu portocaliu.
- Gust: Savuros, cu un echilibru bun între aciditate și dulceață.
- Caracteristici: Ideal pentru consum proaspăt și conservare, având o productivitate ridicată.
- Utilizare: Salate, sosuri, conserve.
5. Tomata Rozalia
- Descriere: Soi semi-determinat, recunoscut pentru fructele sale mari și zemoase.
- Culoare: Roz deschis.
- Gust: Dulce și aromat, foarte apreciat pentru consum proaspăt.
- Caracteristici: Excelent pentru salate datorită aromei sale și consistenței cărnii.
- Utilizare: Salate, consum proaspăt.
6. Tomata Crețești
- Descriere: Soi local adaptat condițiilor din zona de sud a României, cunoscut pentru forma sa ușor alungită.
- Culoare: Roșu închis.
- Gust: Aromat și echilibrat, ideal pentru preparate gătite.
- Caracteristici: Aceste tomate sunt apreciate pentru capacitatea lor de a rezista la secetă și condiții mai aride.
- Utilizare: Sosuri, paste, supe.
7. Tomata De Buzău 22
- Descriere: Un alt soi dezvoltat la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, cunoscut pentru fructele sale rotunde și carne fermă.
- Culoare: Roșu intens.
- Gust: Ușor dulceag, foarte suculent.
- Caracteristici: Soi cu o bună capacitate de păstrare și rezistență la transport.
- Utilizare: Salate, conserve, gătit.
8. Tomata Viorica
- Descriere: Soi cu creștere nedeterminată, adaptat pentru cultivarea în sere și grădini.
- Culoare: Roșu-portocaliu.
- Gust: Dulce și aromat, cu o textură fermă.
- Caracteristici: Potrivit pentru producție pe termen lung, cu fructe mari și uniforme.
- Utilizare: Salate, gătit, conserve.
9. Tomata Pontica
- Descriere: Soi semi-determinat, cu fructe de dimensiuni medii și aspect rotund.
- Culoare: Roșu deschis.
- Gust: Echilibrat, cu o dulceață moderată.
- Caracteristici: Adaptabil la diverse tipuri de sol și condiții climatice.
- Utilizare: Consum proaspăt, gătit, conserve.
10. Tomata Bucium
- Descriere: Soi cu creștere determinată, cunoscut pentru fructele sale mari și ovale.
- Culoare: Roșu intens.
- Gust: Dulce și suculent, ideal pentru preparate proaspete.
- Caracteristici: Aceste tomate sunt foarte productive și rezistente la boli.
- Utilizare: Salate, gătit, conserve.
credit photo: Tomatoes © Hwongcc | Dreamstime.com, Tomatoes © Jf123 | Dreamstime.com, Tomatoes © Amilevin | Dreamstime.com, Tomatoes © Canduscamera | Dreamstime.com, Tomatoes © Norman Chan | Dreamstime.com
Romanian 
English 