Istoria lui \u201csuntem ceea ce m\u00e2nc\u0103m\u201d \u00eencepe \u00een 1825, c\u00e2nd, cu dou\u0103 luni \u00eenaintea decesului autorului, apare Physiologie du gout (Fiziologia gustului). Cu acest volum Jean Anthelme Brillat-Savarin devine, al\u0103turi de Alexandre -(Balthazard)-Laurent Grimod de La Reyni\u00e8re, \u00eentemeietor al genului eseu gastronomic. \u00cen volumul precizat, Brillat-Savarin postuleaz\u0103: \u201cDis-moi ce que tu manges, je te dirai ce que tu es.\u201d (Spune-mi ce m\u0103n\u00e2nci ca s\u0103 \u00ee\u021bi spun cine e\u0219ti).<\/p>\n\n\n\n
40 de ani mai t\u00e2rziu, filosoful german Ludwig Andreas Feuerbach scrie \u00een lucrarea Concerning Spiritualism and Materialism<\/em> \u201cDer Mensch ist, was er i\u00dft\u201d, (b\u0103rbatul este ceea ce m\u0103n\u00e2nc\u0103). Abia dup\u0103 primul R\u0103zboi Mondial, nutri\u021bionistul Victor Lindlahr folose\u0219te, \u00eentr-un advertorial pentru \u201c’United Meet Markets\u201d publicat de Bridgeport Telegraph expresia care face \u00een continuare carier\u0103: <\/em>„Ninety per cent of the diseases known to man are caused by cheap foodstuffs. You are what you eat\u201d. (Nou\u0103zeci la sut\u0103 din bolile cunoscute de om sunt cauzate de alimente ieftine. Sunte\u021bi ceea ce m\u00e2nca\u021bi).<\/p>\n\n\n\n Ok, ok. Expresia este folosit\u0103 cu sens figurat, c\u0103 altfel, la o \u00een\u021belegere mot-a-mot am fi, cel pu\u021bin \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, berbecu\u021bi cu salat\u0103 sau quinoua cu avocado, func\u021bie de autorestric\u021biile care ne coordononeaz\u0103 dieta. Sau, prin toamna anului 2019, un chinez din Wuhan ar fi fost pangolin sau liliac. (Batman, batman!).<\/p>\n\n\n\n Ca orice categorisire generalist\u0103 ea se refer\u0103 la un \u00eendelungat exerci\u021biu de consum, la o plafonare a num\u0103rului de ingrediente (cu accente de monofagie \u00een destule cazuri istorice) sau, c\u00e2teodat\u0103, fix la c\u00e2te o excep\u021bie perceput\u0103 ca obicei culinar dizgra\u021bios. Ne folosim de disfemisme pentru a identifica popula\u021bii ale c\u0103ror predilec\u021bii gastronomice devenite stereotipii (culturale \u0219i de cele mai multe ori constr\u00e2nse de context) sar \u00een ochi: orezari, c\u00e2rn\u0103\u021bari, m\u0103m\u0103ligari ori broscari. Bullying culinar.<\/p>\n\n\n\n S\u0103 revenim, \u00eens\u0103, la oile noastre pascale sau la porcu\u0219orii de Guineea ai altora.<\/p>\n\n\n\n Exist\u0103 studii serioase despre ce s-a m\u00e2ncat la Cina cea de Tain\u0103. Percep\u021bia general\u0103 spune c\u0103 mielul ar fi fost \u00een prim plan, asta pentru c\u0103 confund\u0103m Vinerea Mare cu toat\u0103 perioada S\u0103rb\u0103torilor Pascale. Mielul, simbol al fugii din Egipt (dar \u0219i m\u00e2ncare de sezon, prim\u0103vara), era sacrificat, \u00een mod tradi\u021bional, de Pa\u0219ti. \u00cen 2007, Papa Benedict al XV-lea a anun\u021bat c\u0103 nu ar fi fost servit miel la Cina cea de Tain\u0103. Papa de atunci a spus c\u0103 Cina cea de Tain\u0103 a avut loc \u00eenainte de sacrificiul ritual al mieilor, care era o tradi\u021bie obi\u0219nuit\u0103 a Pa\u0219tilor pe vremea lui Isus \u0219i, prin urmare, Iisus \u00eensu\u0219i a luat locul mieilor.<\/p>\n\n\n\n Cel mai probabil masa a fost una conform normelor Seder (ritual festiv ebraic) cu p\u00e2ine nedospit\u0103, ierburi amare \u0219i fistic, ulei de m\u0103sline, o tocan\u0103 de fasole sau bob, miere, smochine, rodii, stafide, m\u0103sline cu isop (din familia mentei), Haroset (o past\u0103 dulce, de culoare \u00eenchis\u0103, f\u0103cut\u0103 din fructe \u0219i nuci) \u0219i vin nefermentat.<\/p>\n\n\n\n Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u00eens\u0103, cu preparatele originale, de pe masa de la Cina cea de Tain\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n Ele sufer\u0103 modific\u0103ri \u00een mai toate reproducerile celei mai cunoscute mese din toate toate timpurile. Arti\u0219tii (la mii de kilometrii \u0219i sute de ani distan\u021b\u0103) au adaptat masa la specificul local \u0219i chiar la moda culinar\u0103 contemporan\u0103 lor.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cazul lui Leonardo da Vinci, Isus \u0219i apostolii consum\u0103 anghil\u0103 \u0219i portocale, o combina\u021bie frecvent \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een Renascentismul Italian.<\/p>\n\n\n\n Matei Ple\u0219u, poveste\u0219te \u00een volumul Amintiri din buc\u0103t\u0103ria lumii, mic\u0103 antologie de gusturi, st\u0103ri \u0219i a\u0219tept\u0103ri, editura Humanitas 2012, un episod elocvent pove\u0219tii noastre: \u201c\u00cen domul Sf. Bartolomeu din Frankfurt, \u00een transeptul nordic, se g\u0103se\u0219te un basorelief din lemn pictat cu Cina cea de tain\u0103. Pe farfuria din mijlocul mesei se afl\u0103 nu pe\u0219te, ci un c\u00e2rnat. Poate chiar un s\u00e2ngerete, dac\u0103 ne lu\u0103m dup\u0103 culoare. O adaptare candid\u0103 \u0219i fireasc\u0103 la buc\u0103t\u0103ria locului. A\u0219 fi crezut c\u0103 mi se n\u0103zare sau c\u0103 am privirea p\u0103c\u0103toas\u0103, dac\u0103 n-a\u0219 fi \u0219tiut de vitraliul din secolul al XVI-lea al Catedralei St. Maria zur Wiese din Soest, \u00een care Isus \u0219i cei doisprezece apostoli se \u00eenfrupt\u0103 cu jambon, p\u00e2ine neagr\u0103, c\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103 de porc, bere \u0219i \u0219naps. Precum \u021b\u0103ranii din Westfalia\u201d. <\/p>\n\n\n\n Exemplele pot continua, dar a\u0219 vrea s\u0103 ne mai oprim doar la unul singur: pictura Cinei de tain\u0103, din Catedrala Basilica din Cusco, Peru, pictat\u0103 de Marcos Zapata \u00een 1753. \u00cen mijlocul mesei troneaz\u0103 un porcu\u0219or de Guineea rumen \u0219i apetisant, element specific al unei mese peruane. Mi-am adus imediat aminte de un episod din \u201cNo reservation\u201d cu Antony Bourdain \u00een care, poftit la mas\u0103, a trebuit s\u0103-\u0219i aleag\u0103 dintr-o cutie cu form\u0103 de sicriu, plin\u0103 cu pufo\u0219enii, viitoarea hran\u0103. Cam cum alegem noi crapii vii din acvariul de la hypermarket. Sau mieii din staulul ciobanului. Chiar \u0219i atunci c\u00e2nd nu suntem de fa\u021b\u0103, cerin\u021bele noastre (18-25 kilograme \u00een viu) sunt un indicator al animalului sacrificat. Bleah, nu?<\/p>\n\n\n\n P\u0103i bleah spun \u0219i ei dup\u0103 ce l-au v\u0103zut pe acela\u0219i regretat Bourdain ling\u00e2ndu-se pe de\u0219te\u2019 dup\u0103 ce a consumat \u0219orici cald direct de pe porcul abia p\u00e2rlit undeva \u00een Maramure\u0219. Bleah spunem cu to\u021bii, la diferite episoade din \u201cBizarre foods\u201d cu Andrew Zimmern. Este aproape imposibil s\u0103 \u00ee\u021bi controlezi sc\u00e2rba \u0219i s\u0103 nu icne\u0219ti la dolofanii viermi inela\u021bi de palmier crocan\u021bi, sf\u00e2r\u00e2ind pe gr\u0103tar, ori la Balut, oul fertilizat cu un embrion aproape dezvoltat complet consumat \u00een Asia.<\/p>\n\n\n\n \u00centr-un episod din Final Table, show-ul culinar cu profesioni\u0219ti de pe Netflix, Chef Mark Best, unul dintre simbolurile noii buc\u0103t\u0103rii australiene, c\u00e2\u0219tig\u0103 o prob\u0103 dup\u0103 ce g\u0103te\u0219te toate organele\/p\u0103r\u021bile mai pu\u021bin frecventabile de la o g\u0103in\u0103 gras\u0103 de \u021bar\u0103: gheare, creast\u0103, t\u00e2rti\u021b\u0103, ou\u0219oare. La final, spune c\u0103 ar recreea acas\u0103, pentru familie, \u00eentregul preparat \u0219i l-ar pune pe mas\u0103 cu o singur\u0103 excep\u021bie: ou\u0219oarele. \u0218ti\u021bi, acele ou\u0103 neeclozate, ni\u0219te mingiu\u021be de g\u0103lbenu\u0219 ce at\u00e2rn\u0103 de spatele g\u0103inii tran\u0219ate \u0219i pe care mul\u021bi dintre noi le c\u0103ut\u0103m prin ciorbe. Fix alea pe care p\u0103rin\u021bii no\u0219tri ni le alegeau \u0219i ni le d\u0103deau premiu dac\u0103 m\u00e2ncam tot din farfurie. Exact. Alea. Alea erau singura parte a g\u0103inii care nu ar fi fost pus\u0103 pe masa familiei de c\u0103tre un mare chef pentru c\u0103 ele sunt ou\u0103 neeclozate \u0219i prin urma c\u00e2h! Bleah. Pentru c\u0103 obiceiul de consum este un traiect, dob\u00e2ndit, conturat \u0219i cizelat de parametri culturali variabili de o zon\u0103 la alta. Ceea ce nou\u0103 ne provoac\u0103 sc\u00e2rb\u0103, la mii de kilometri e considerat un deliciu. Ceea ce lor le provoac\u0103 sc\u00e2rb\u0103, pentru noi e delicates\u0103.<\/p>\n\n\n\n Scriu toate acestea pentru c\u0103 am v\u0103zut un val nemaint\u00e2lnit de atacuri la unele obiceiuri culinare ale altora. O ur\u0103 visceral\u0103 ni s-a \u00eempl\u00e2ntat \u00een suflet ca un tirbu\u0219on bine ascu\u021bit fa\u021b\u0103 de chinezii consumatori de lilieci. Pricep resorturile. Dar ura s-a multiplicat ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la blamarea unei \u00eentregi gastronomii continentale. F\u0103r\u0103 discern\u0103m\u00e2nt. Acum asiaticii au devenit: m\u00e2nc\u0103tori de lilieci, de g\u00e2ndaci, de \u0219obolani, de l\u0103custe, de c\u00e2ini, de pisici. Nu mai sunt orezarii de odinioar\u0103. \u201cDumnezeu s\u0103 \u00eei blesteme \u0219i s\u0103 moar\u0103 to\u021bi!\u201d este una dintre cele mai frecvente reac\u021bii de pe netul rom\u00e2nesc, dar nu numai. C\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, Dumnezeu \u00een Levitic a interzis explicit consumul de liliac \u0219i de insecte. Dar tot Dumnezeu, tot \u00een Levitic, a interzis \u0219i stru\u021bul, dar a dat voie s\u0103 se consume \u201cdin toate insectele \u00eenaripate, care umbl\u0103 \u00een patru picioare, s\u0103 m\u00e2nca\u021bi numai pe acelea care au fluierele picioarelor dinapoi mai lungi ca s\u0103 poat\u0103 s\u0103ri pe p\u0103m\u00e2nt\u201d. \u00cen cazul nostru, al rom\u00e2nilor, mare parte a cre\u0219tinilor ignoran\u021bi \u00eei blesteam\u0103 pe cei care consum\u0103 l\u0103custe \u0219i greieri. O alt\u0103 parte, mic\u0103, de\u021bine ferme de stru\u021bi. Dar mai presus de altele, c\u0103 doar nu ne a\u0219tept\u0103m ca to\u021bi comentatorii s\u0103 \u0219tie pe de rost Vechiul Testament, asiaticii sunt blestema\u021bi pentru c\u0103 din cauza lor s-a r\u0103sp\u00e2ndit acest nenorocit de virus.<\/p>\n\n\n\n \u00cen a doua jum\u0103tate a secolul al XIX-lea \u201cmai mul\u021bi entomologi anglo-saxoni se str\u0103duiesc zadarnic s\u0103-i conving\u0103 pe europeni de binefacerile consumului de insecte (N.m Oare cum ar fi ar\u0103tat azi pr\u00e2nzul european?). Pesemne c\u0103 fuseser\u0103 impresiona\u021bi de consumarea lor confirmat\u0103 \u00een coloniile engleze, \u00een America, \u00een Africa \u0219i \u00een Asia. Americanul Charles Valentin Riley, \u00abprim entomolog\u00bb al Statului Missouri ne sf\u0103tuie\u0219te s\u0103 m\u00e2nc\u0103m l\u0103custe pentru ca s\u0103 lupt\u0103m \u00eempotriva invaziei lor, care decima culturile din Mun\u021bii St\u00e2nco\u0219i. \u00cen 1885, entomologul britanic Vicent M. Holt publica Why not eat insects?<\/em>. Ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 ele ar putea sluji de complet\u0103ri la alimenta\u021bia s\u0103racilor. Holt scrie, f\u0103c\u00e2nd explicit referin\u021b\u0103 la colonii: \u00abde\u0219i necivilizate, cele mai multe din aceste popoare sunt mai preten\u021bioase dec\u00e2t noi \u00een privin\u021ba calit\u0103\u021bii alimentelor. Ele ne privesc cu o mult mai mare oroare pentru consumul unui animal murdar ca porcul sau al stridiilor crude dec\u00e2t o facem noi fa\u021b\u0103 ei c\u00e2nd apreciaz\u0103 o m\u00e2ncare g\u0103tit\u0103 cum trebuie din l\u0103custe sau din viermi de palmier\u00bb\u201d (Istoriile alimenta\u021biei, ce va s\u0103 zic\u0103 a m\u00e2nca?, Jacques Attali, traducere Dan Petrescu, editura Polirom 2020)<\/p>\n\n\n\n \u00cen disperarea izol\u0103rii de acas\u0103 am v\u0103zut Chefi care shareuiesc filmule\u021be cu pie\u021bele pline de bizarerii culinare asiatice. Pentru c\u0103 unii \u201cChefi\u201d nu pricep diferen\u021bele culturale. Pentru c\u0103 ar \u00eenfuleca dou\u0103 por\u021bii de ciorb\u0103 de burt\u0103 pe nemestecate la aceea\u0219i mas\u0103 cu cineva care nu \u00eei suport\u0103 nici m\u0103car mirosul. Pentru c\u0103 de obicei nu ne pas\u0103 \u0219i ne complacem \u00een ignoran\u021b\u0103. Suntem at\u00e2t de bezmetici \u00eenc\u00e2t am v\u0103zut un filmule\u021b \u00een care sunt blestema\u021bi asiaticii pentru c\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 broa\u0219te. M*ie lor. Asta, cu toate c\u0103 noi le spunem italienilor broscari & macaronari, iar englezii francezilor \u201cfrog legs\u201d. Asta, cu toate c\u0103 \u00een Dobrogea se consum\u0103 de foarte multe genera\u021bii Buhai de balt\u0103 sau pui de balt\u0103. Pane sau fript. Sau tocan\u0103. S\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103 \u00eel g\u0103si\u021bi \u00een destule supermarketuri, la raionul congelate, \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu fi\u021bi at\u00e2t de drastici cu asiaticii.<\/p>\n\n\n\n \u00cemi este dor de vremurile, adic\u0103 de anul trecut, pe c\u00e2nd consumul de lilieci era v\u0103zut, nu neap\u0103rat cu ochi buni, dar ca pe o curiozitate pe Parika Tv sau Food & Travel Chanel. De momentele c\u00e2nd consumul de liliac era trecut la rubrica de curiozit\u0103\u021bi din revista Arta Culinar\u0103, nr.11\/1995:<\/p>\n\n\n\n \u201cLilieci congela\u021bi pentru… friptur\u0103<\/p>\n\n\n\n \u00cen insula Guam din Oceanul Pacific, teritoriul apar\u021bin\u00e2nd Statelor Unite, tr\u0103ie\u0219te o specie de liliac \u2013 bizarul mamifer cu aripi mebranoase \u2013 care este mult solicitat de cei 50.000 locuitori ai acestui teritoriu, De ce? Pentru \u00eensu\u0219irile lui culinare, fiind considerat\u0103 o specialitate gastronomic\u0103 deosebit\u0103. Cei cu bani mul\u021bi sunt \u00een stare s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 \u00eentre 25 \u0219i 40 de dolari pe un liliac proasp\u0103t. Cererea fiind foarte mare num\u0103rul acestor mamifere s-a redus sim\u021bitor, astfel \u00eenc\u00e2t acum mai tr\u0103iesc \u00een insul\u0103 doar 500 de exemplare. Pentru a preveni dispari\u021bia total\u0103 a liliecilor, exper\u021bii de la Wild World Funds au cerut ca legisla\u021bia local\u0103 s\u0103 protejeze aceast\u0103 specie care are un rol foarte important \u00een polenizarea florilor unor arbori ce cresc pe insul\u0103. Ca atare, anual, se import\u0103 din Filipine 7000 de lilieci congela\u021bi. Amatorii de delicii culinare trebuie s\u0103 se mul\u021bumeasc\u0103 \u0219i cu lilieci congela\u021bi\u201d.<\/p>\n\n\n\n