În urmă cu vreo 7-8 ani îl cunoșteam, la o bere (mai multe), pe Cezar Ioan, omul care avea să-mi devină unul dintre cei mai buni prieteni. În 2019 editura GastroArt îi tipărea volumul “Connaisseur fără ifose – tot ce ai vrea să știi despre vin și ceva în plus”. Scriam pe atunci, pe coperta a IV-a a cărții următoarele (afirmații care stau și acum în picioare deși am participat la destule degustări mai puțin scorțoase):
“În calitate de editor sunt fericit că pot lansa un volum despre vinuri cu rol inițiatic, adresat, mai ales, celor care vor să descopere acest univers fabulos. De atât de multe ori, lumea cunoscătorilor de vin este prea ermetică, elitistă (chiar snoabă) și intimidantă. Ei bine, aceste rânduri o fac accesibilă și sunt o invitație sinceră la descoperiri empirice ale vinurilor cu ceva habar despre ele. În calitate de prieten, regăsesc în cartea lui Cezar sutele de ore de discuții prin care m-a familiarizat cu
noțiunile elementare. Îi mulțumesc pe această cale pentru răbdare. Am fost exact unul dintre cei despre care vorbește la începutul textului: un individ care nu credea că va putea vreodată să diferențieze vinurile și după criterii ceva mai subtile. Ei bine, astăzi pot percepe arome secundare. Până la un nou tiraj, sper să le simt și pe cele terțiare”.
În fine, ca să terminăm cu cronologiile, în urmă cu câteva zile am fost jurat în concursul vinul.ro ce s-a desfășurat la Casa Timiș (neapărat să mergeți acolo pentru mâncare și atmosferă). Premiile de excelență vinul.ro, dar și premiile de excelență GastroArt, vor fi anunțate duminică, 3 octombrie, la Gala de Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor, tot la Casa Timiș.
Cum s-a ajuns aici!
În primul rând trebuie să spun că eram cel mai neexeperimentat jurat din competiție. Toate au un început. Experiența mea în domeniu, comparativ cu experții de lângă mine, e undeva sub un vinul ce pătează fundul decantorului înainte de băgatul acestuia în mașina de spălat vase. Vinificatori, somelieri, oenologi, degustători autorizați și neautorizați cu mii și zeci de mii de etichete la activ.
Să știți că pe Cezar l-am mai refuzat (așa cum l-am refuzat și pe amicul Vasile Ghimpu pentru un Bachus, cred că cel din 2019). Nu eram pregătit, nici măcar sufletește. Resping toate oportunitățile care mi-ar exagera competențele. Nu e vorba de acribie cât de experiență în domeniu. Mă scârbește impostura și îmi văd de lungul nasului. Din aceste motive la mine pe pagină vedeți 99% postări doar din zona gastronomică. Nu e puțin lucru să mă pricep (măcar cât de cât) la un domeniu atât de ofertant.
Și cam gata cu cenușa în cap că nu mă caracterizează. Ultimii cinci ani au însemnat zeci de degustări, zeci de crame vizitate, sute (mii) de vinuri gustate. Verticale, orizontale, oblice, aleatorii… adică degustări comparative pe soiuri, ani, regiuni, paliere de preț sau pur și simplu fără o anumită noimă conceptuală (spre exemplu degustare de 60 de vinuri pentru o preselecție pentru retail).
Sunt un individ care cumpără vinuri (fără să îmi încarc prea mult fb-ul și instagramul cu poze) și care nu se bagă în discuțiile celor mari pe diferite grupuri de resort. Îi urmărește în tăcere sau guraliv (dar acasă) că vinul mă face și mai vorbăreț (dacă se poate să fiu mai cu gura mare decât sunt). Cumpăr atât din retail cât și de la magazinele de specialitate. La restaurant nu beau bere (pentru bere am destule baruri pe care le frecventez). Și merg des la restaurant.
Am învățat din cărți și empiric. Am spart zeci de pahare. Am făcut un meniu de vinuri pentru defunctul meu restaurant funcție de papilele și inspirația mea de manager.
Tot Cezar mi-a explicat și o altă latură a acestei povești. Opinia unui consumator de cursă lungă (și chiar cu putere de decizie în construirea unui meniu de vinuri) e importantă. Nu decisivă, dar de luat în considerare. Câteodată turnul de fildeș al cunoscătorilor trebuie să se alece ca Turnul din Pisa spre gustul de la firul ierbii. S-ar putea să aibă surprize. Așa că am acceptat și am fost jurat. O experiență pe care vreau să o mai repet. Exact ca saltul cu parașuta.
Partea mișto e că nici nu am fost pe lângă. Majoritatea covârșitoare a notelor mele de degustare au fost acolo, fără discrepanțe mari. Pare că încep să mă pricep. Bașca, am mai adăugat vreo 50 de vinuri la colecția celor gustate. Mai e mult până departe, dar perseverez. Iar pentru asta azi o să profit de căldura autumnală și o să desfac două albe. De import.
Mulțumesc Cezar pentru tot!
P.S. (loc de înjurat) să nu uit: îmi place mult și șprițul!
Foto: Călin Stan
Romanian 
English 