Două noi exponate pentru Muzeul Sarmalelor (postfață la volumul Sarmale și serotonină de Camelia Burghele)

Acest text, deși ar trebui, nu este o postfață clasică, e mai mult un fel de cuvânt al editorului, iar în cazul de față editorul este Colecționarul de sarmale. Nu vreau să fac reclamă celei mai recente cărți pe care am scris-o, însă mă folosesc de prilej să vorbesc despre viitorul Muzeu al Sarmalelor, proiect care în 2025 devine prioritar pentru mine.

Ei bine, odată cu acest volum, colecția se îmbogățește cu două exponate: acest studiu fabulos despre preparatul ritual, ceremonial și național, plus tabloul original cu ilustrația de pe copertă cu semnătura lui Mihail Coșulețu.

Lor li se adaugă alte sute de exponate: meniuri vechi și foarte vechi care conțin sarmale, toate timbrele din lume cu sarmale, multe zeci de borcane, conserve, ambalaje de sarmale, condimente, cărți poștale, reclame și obiecte promoționale cu sarmale de pe patru continente, zeci de cărți internaționale cu sarmale pe copertă și alte zeci cu rețete de sarmale. Instalații artistice, sarmale croșetate, printate 3D, picturi, cusături, un vitraliu și inventarul continuă. La loc de cinste, și un exponat viu – subsemnatul, posibil singurul individ cu tatuaj cu sarmale.

Sarmale se fac din nordul Chinei până în nordul Patagoniei. În toate țările vecine, dar și mai departe (prin Caucaz, Orientul Mijlociu, nord-estul Africii, Balcani sau Europa Centrală și de Nord), sarmalele apar în consumul curent. Pe 30 noiembrie, suedezii sărbătoresc Ziua Națională a Sarmalelor, iar în 2017, Azerbaidjanul a înscris în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității by UNESCO: Dolma making and sharing tradition, a marker of cultural identity („unde dolma sunt și sarmalele, și legumele umplute”).

Pe teritoriul nostru sunt identificate, cu ajutorul unor specialiști în gastronomie, peste 100 de rețete diferite (din cărți vechi de bucate, dar și în baza cercetării de teren). Cartea de față este un exemplu elocvent pentru susținerea celor de mai sus.

Un muzeu al sarmalelor care arată atât universalitatea lor, cât și unicitatea rețetelor noastre și subliniază tradiționalismul preparatului nu este doar un demers unic în lume, ci și un element diferențiator pentru turismul culinar și cultural. Mai mult, el valorifică parte din patrimoniul culinar material și imaterial și poate deveni element al identității gastronomice naționale.

Camelia Burghele, prin volumul de față, demonstrează încă o dată că sarmalele sunt ȘI românești și că în astfel de discuții apelul la istoria culinară și scotocitul până în ieslea lumii în căutarea sarmalelor originare nu își au rostul. Istoria lor este încâlcită și încă neelucidată de specialiști. Mai mult, subiectul e cât se poate de sensibil și creează tensiuni diplomatice între diferite națiuni.

Când statistica arată că sarmale se fac în peste 50% din țările de pe glob, analiza diversității culturale din jurul unui singur preparat dintr-o singură regiune ar trebui să ne facă să regândim întreaga epopee sarmalologică. Camelia Burghele fix asta face: o analiză antropologică modernă a tradiționalului la care adaugă zeci de rețete – variațiuni la temă. Și o face la pas, la firul ierbii și al cotorului de varză, din sat în sat, din casă în casă. Cartea are ca fundament sute de interviuri cu bătrânii din Sălaj și nu numai. Unii dintre ei nu mai sunt printre noi – zeci, sute, mii de cărți de bucate pierdute în cimitire. Munca unor specialiști precum autoarea de față întreține vie parte din identitatea națională și demonstrează că patrimoniul gastronomic material și imaterial nu are doar valoare muzeală.

Cum puteți precomanda volumul

Editura GastroArt anunță lansarea campaniei de precomenzi pentru cele mai recent titlu din colecția dedicată gastronomiei din prezent: un studiu despre dedicat exclusiv sarmalelor, realizat de către entologul și antropologul Carmelia Burghele în satele sălăjene. Cartea poate fi precomandată exclusiv pe site-ul librăriilor Cărturești și va ajunge la destinatari de mărțișor.

volume SARMALE ȘI SEROTONINĂ. DESPRE UN MAINSTREAM GASTRO-CULTURAL citește sarmalele printr-o grilă modernă, antropologică (se militează pentru chiar o „antropologie a sarmalelor”),  în care vechea mâncare tradițională este comfort food. Experiența senzorială a „sarmalizării” , cu nostalgia copilăriei și savoarea mâncării bine ticluite de bunica,  stimulează descărcarea de serotonină, hormonul fericirii, dând o stare de liniște și bună dispoziție  atât de necesară în tumultul cotidian al urbanului.

„Rățetele” culese direct din sate, de la țărănci pricepute, se înscriu într-un mainstream cultural în care tot ce e tradițional e aducător de echilibru, de armonie și de bucurie, și sunt  reinterpretate „cu dichis” într-un mare hub culinar, cel al bucătăriei românești noi.

Volumul este un soi de „fals tratat despre sarmale”, punând în aceeași „oală de sarmale” cookie stories din lumea satului, repere cultural – identitare și tendințe culinare în trend.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts

Begin typing your search term above and press enter to search. Press ESC to cancel.

Back To Top
en_USEnglish