M-am tot căznit să pricep resorturile apetenței noastre pentru ceafă și cartofi prăjiți și încăpățânarea în a nu comanda și altceva la restaurant. Vorbim de un clișeu pentru că se comandă și altele, chiar și din etern clonatele meniuri din restaurantele cu specific tradițional, că nu de pomană au atât de multe pagini de le confunzi ușor cu proza scurtă a clasicilor ruși.

Dar ce se mai comandă? Păi cam tot grătare (piept sau pulpe dezosate de pui), coaste, mititei, pește, prăjeli (pui sau pește), pizza, burgeri. Când sunt indeciși apelează la mixtgrill.

Vorbesc despre o majoritate masivă și de un comportament de consum ajuns chiar definitoriu și născătoriu de “glumițe răutăcioase”. Ceafa și cartofii sunt deja un disfemism, dar unul neconturat stilistic pentru că forma nu ajută. Nu mai suntem mămăligari ci “cartofo-cefari” ?

Bine, bine, dar ce am cu ceafa? Păi nu am nimic, e o bucată de carne foarte gustoasă. Îmi place, chiar ieri mi-am făcut acasă niște hălci (cut-ul avea o grosime impresionantă) de mangalița. Excelente. (Mulțumesc Adi Ciortan și bocceluța cu bucate). Iar o ceafă întreagă la cuptor, suculentă, este un deliciu irefutabil.  În loc de cartofi am avut niște hribi și tare bine a fost.

Cum nu poți să-ți vezi ceafa fără o oglindă, așa nu intuiam nici eu răspunsul, care, culmea, mi se arătase de mult, mult, prea multe ori.

“O să îmi comand ceafă și cartofi că nu vreau să risc!”.

AHA! NU VREAU SĂ RISC!

Păi după ce am luat de prea multe ori țeapă cu “specialitatea bucătarului/simfonia bucătarului” ori alte variațiuni la temă, după ce am indicat cu deștu’ preparate cu nume franțuzești pe care nu știam să le pronunțăm decât stâlcindu-le caraghios, după zeci de dezamăgiri aduse cu tam-tam din bucătărie, atât papilele cât și frica de “toxiinfecție” ne-au standardizat comanda.

E bine că în 2019 avem destule restaurante unde nu mai dai greș, e rău că avem încă restaurante, unde, vorba ceea “mai bine nu risc”.

Însă, de cele mai multe ori, frica revine. Undeva într-un dulap al creierului nostru o maimuță ucigașă se ivește fix când ospătarul îți aduce meniul (ce!, nu ați văzut Family Guy?). Alungați maimuța! Ignorați-o!

Poate că e timpul să depășim momentul și să comandăm și souffle nu doar madlene. Sau chiar mai bine: o alivancă.

Credit foto: mustardwithmutton.files.wordpress.com