Zilele trecute am publicat prima parte a unui interviu mai amplu cu Cezar Ioan care poate fi citită aici. Acolo am vorbit exclusiv despre vinuri, astăzi stăm la șuetă și pe alte subiecte.
Pentru cine nu știe Cezar este jurnalist de vinuri, fondator și publisher vinul.ro, organizator de concursuri de profil, coinițiator al legii Ziua Națională a Gastronomie și Vinurilor din România, coorganizator Congresul Național de Gastronomie și Vin, autorul volumului „Connaiseur fără ifose”, inițiator al Revoluției Pleșcoi, laureat al premiului Radu Anton Roman, mai mult gourmet decât gurmand, mai mult inteligent decât harnic & multe altele.
Dintre proiectele la care lucrezi, spune-mi câteva pe care le poți devoala și ce aștepți de ele.
Cel mai important – și nu mă feresc să-l spun – este impunerea ideii că evaluările independente și punctajele, într-o măsură chiar mai mare decât medaliile, trebuie și merită puse la vedere pe sticle. Este o realitate obiectivă care aduce un plus de competitivitate – nu doar de competiție – deopotrivă benefică producătorilor, comercianților și consumatorilor, fără niciun fel de efect negativ la nivelul sectorului.
Al doilea proiect ca importanță pentru noi este educarea și elevarea pieței prin educație – a consumatorilor, a comercianților și a producătorilor: credem că etapa actuală necesită un mesaj și un limbaj cât mai accesibile, criterii și idei expuse pe cât mai multe canale, supuse la cât mai multe dezbateri din care nimeni nu trebuie exclus. Efectele scontate de noi sunt benefice pe tot lanțul, iar unul dintre ele este marginalizarea impostorilor și a ideilor greșite, care nu fac altceva decât să ia mințile profesioniștilor și să zăpăcească publicul. Educația este motivul pentru care ne implicăm în promovarea sustenabilității și în definirea identității unor regiuni viticole sau a unor asociații de profil, ca și în evaluarea și auditarea profesionistă a calității unor categorii de vinuri și derivate din vin precum BIO, Dulce & Aromat, pelinuri, distilate, mixologie și promovare în HoReCa (în special).
Consider că literatura de profil de la noi este extrem de sărăcăcioasă, deși avem o istorie și o industrie considerabile. De ce?
Din lipsă de educație – care este o constantă definitorie și din ce în ce mai profundă care caracterizează țara. România are, în general, o piață a cărții mult mai mică decât a vecinilor, ca să nu vorbim despre raportarea la piețe dezvoltate. Cine să citească, într-o țară cu un procentaj de aproape 90% din populație împărțit echilibrat între analfabeți și semianalfabeți funcțional? Mai ales că vorbim de o nișă care nu promite naivilor nici exorcizarea temerilor – ancestrale ori specifice epocii moderne – nu promite îmbogățire rapidă, nici sex perfect pentru tot restul zilelor și nici dezvoltarea personală ultrarapidă până la… Dumnezeu.
În lipsa educației ne paște aculturația – un fel de aruncare a copilului la canal cu tot cu apa din copaie
Pregătești cel puțin o carte. Ne poți spune mai multe?
E vorba de o transcriere reeditată a “pastilelor de un minut” de educare a gusturilor și a achizițiilor culturale din domeniu pe care le-am realizat timp de un an, în fiecare zi lucrătoare, pentru Radio France Internationale. În principal e vorba de vin, dar mă refer acolo și la alte produse și aspecte din domeniul gusturilor bune de mai multe tipuri.
Cât de importantă este educația/educarea publicului larg și cum poate face diferența?
Să încerc să definesc cât de importantă e mi-ar putea lua o viață și probabil tot n-aș reuși: dezvoltarea limbajelor și cultivarea rețelelor de interacțiune interumană, dezvoltarea sistemelor de transmitere de informații relevante, educarea gândirii, stârnirea curiozității pentru noi achiziții culturale și experiențe de viață ori numai senzoriale sunt preocupări general umane care definesc civilizația – n-aș putea să am vreodată pretenția nici măcar să le enumăr. Aș spune doar că în lipsa educației ne paște aculturația – un fel de aruncare a copilului la canal cu tot cu apa din copaie – și marea problemă e că această aculturație despre care vorbesc va permite adoptarea unei culturi CHIAR MAI PROASTE decât cea la care renunțăm, o cultură atotnivelatoare la cel mai mic și mai mic numitor comun posibil, la cel mai de jos nivel. Deci EDUCAȚIE FACE TOATĂ DIFERENȚA și toate diferențele.
Noi am stat mult de vorbă despre potențialul băuturilor distilate sau fermentate din fructe. La ce concluzii ai ajuns?
Există un potențial economic, dar și socio-cultural enorm – după cum o demonstrează succesul cu care aceste tipuri de băuturi încep să populeze barurile, dar ca alternative din import. Din păcate, furnizorii români încă n-au sesizat acest potențial decât într-o mică măsură, iar publicul consumator e prea sedus de strălucirea aproape caleidoscopică a brandurilor internaționale. Din aceeași lipsă de educație și de autorespect, HoReCa românească nu știe să promoveze aceste tipuri de băuturi iar marele retail are oricând alternative din partea mărcilor consacrate pe plan internațional. Nu zic aici să bem Quick Cola sau Brifcor în loc de Coca Cola și Fanta ca alternative mai proaste la niște produse străine, fiecare își are locul potrivit în piață. Zic doar să nu aruncăm “copilul”, moștenirea și tradiția locală, odată cu “apa” din copaie, în “vâltoarea” și “inundația” mărcilor străine.
Ce trenduri crezi că urmează?
Văleu, Mafalda nu-s! Dar, cu regret, cred că trendul va fi… segregarea și mai profundă. Între cei care înțeleg și cei care nu înțeleg importanța educației și responsabilitatea autoeducării: un fel de “Celor care (o) au, li se va mai da! Celor care nu (o) au, li se va lua și ce au!”
Dincolo de butadă, concret, cred că se vor extinde – și vor fi revalorizate – segmentele: vinuri efervescente, vinuri bio și naturale, vinuri dulci, mixuri care includ vin, vermuturi și băuturi aromatizate pe bază de vin. Vor crește formatele mari de ambalare (1 litru, bag-in-box), iar anumite branduri cotate ca premium sau chiar superpremium vor scădea cu o treaptă ca poziționare. Cred că va scădea în continuare categoria brandy-urilor, a berii.
Știu că ești unul dintre oamenii (care stau în umbră) aflați în spatele lansării unui concept cu potențial de exemplu de foarte bună practică în brandingul gastronomic regional: Iașul & vinul Golia. Detaliează te rog.
Nu stau deloc în umbră, doar că nu m-am bătut cu cărămida în piept “la o oră de vârf, pe rețelele sociale”. Mi-am declarat încă de la bun început disponibilitatea și am consiliat organizatorii pentru evenimentele de anul acesta care au promovat acest soi, l-am promovat în scris, pe undele radio la RFI și prin viu grai în cercul meu de prieteni din București. Din păcate, ideea că un soi de struguri și un vin din acest soi pot genera profit, vizibilitate și individualitate pentru un oraș – oricât de “la mintea cocoșului” e! – scapă multora din Iași. La fel cum le scapă și ideea că gastronomia regională e atracție turistică și sursă de coeziune socială cu profit. Dar poate tocmai de asta suntem noi aici.
Crame, vinuri și strategii care te-au impresionat în această primă jumătate de an?
Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa, din Dealu Mare, județul Buzău! Fac niște lucruri foarte bune acolo – atât pentru creșterea viței-de-vie cât și pentru vinificație și chiar pentru turismul viticol. Mă gândesc în primul rând la Busuioaca de Bohotin, la Tămâioasa românească și la o Fetească neagră de vis, dar pot mai mult. Au un potențial enorm, au oameni destoinici, din păcate sunt prinși într-un sistem care-i ține relativ în afara pieței și, din pricina asta, înregistrează un retard în loc să fie în frunte, ca exemplu. N-aș putea zice că au vreo strategie pe care eu s-o cunosc și s-o înțeleg, dar mă uit “cu interes” spre ei. Dar strategie n-au nici cele mai importante crame private de la noi, doar fantasmează că ar avea.
E vară, ce bem?
Bere, ce să bem – că vinul s-a scumpit. Glumesc și nu: bem apă, să ne hidratăm – că vinul s-a scumpit. Sau nu bem – că vinul s-a scumpit. Și berea. Acum, dacă bagă guvernul TVA mărit la restaurante, o să bem vise – fiecare la scara blocului, sub pretextul că reparăm mașina. Sau mergem în Grecia, ne mutăm acolo: la terase, retsina încă e 5-6 euro sticla de 0,5, vinul casei e 7-10 euro – cel puțin unde am fost eu.
Orice mai vrei tu 😀
Bună pace și creier la toată lumea – dar nu în farfurie, ci în cap. Dacă s-ar putea, să fie și funcțional.
Romanian 
English 