Între Mihai Eminescu și Dimitrie Petrino a existat o dușmănie fățișă, destul de cunoscută în epocă. Eminescu a criticat una din cărțile lui Petrino, într-un articol din Albina, iar ulterior Petrino l-a înlocuit pe poet în postul de director al bibliotecii centrale.
Eminescu i-a născocit rivalului o poreclă: Baron de trois sarmaux pentru că acesta își cam făcea veacul la Hanul Trei Sarmale din Iași (între timp demolat).
Locanta de renume, cu o istorie îndelungată, își primise numele de la obiceiul locului: clienții erau serviți cu câte trei sarmale. (există o sumedenie de astel de cârciumi ale căror renume provenit de la diferite fapte și obiceiuri le-au devenit brand: unul dintre cele mai simpatice exemple este crâșma bucureșteană “la trei ochi sub plapumă” – după un tablou care îi înfățișa pe cei doi antreprenori – ea cu un singur ochi, pe celălalt îl pierduse într-o încăierare cu doi tâlhari care îi legaseră bărbatul și voiau să îi jefuiască, hoți puși pe fugă de femeie cu ajutorul unul făcăleț).
Despre Hanul Trei Sarmale, emblematic pentru capitala Moldovei și care acum este în paragină, revendicat de mai multe părți într-un nesfârșit șir de procese, se știe că exista încă de la 1675-1680 pe când un act al vremii care dezbătea arendășia locului între doi negustori armeni. Documentul descoperit de Nicolae Iorga în arhiva Bisericii Armenești din Iași atestă vechimea localului. Cum, încă, nu am cercetat manuscrisul original, sunt sceptic în ceea ce privește faptul că toate sursele de pe internet dau ca denumire de atunci a hanului “trei sarmale”. Din câte știu neologismul de proveniență turcească nu intrase pe atunci în vocabularul moldovenesc, ba chiar nici sarmalele nu aveau atât de multă notorietate în Moldova finalului de secol XVII (chiar dacă, așa cum am mai scris, în Ardeal le întâlnim în a doua jumătate a secolului al XV-lea, și chiar mai des, inclusiv în Banat, în secolul următor).
Până mă dumiresc exact cum e cu documentul (dacă îl aveți rămân recunoscător, e multele volume cu documente strânse de Nicolae Iorga) presupunerea mea e în act era trecută denumirea de han și atât – probabil cu adresă sau indicii de localizare – și presa a preluat povestea numelui ca fiind atestat din 1685 pentru a ușura comunicarea și a indica, fără echivoc, stabilimentul în cauză, recunoscut chiar și acum sub acest titlu.
Romanian 
English 